Ce este fericirea?

Dorinţa noastră de fericire este de fapt rezultatul unui proces evolutiv profund înrădăcinat în creierul nostru.

Pentru a înţelege mai exact cum funcţionează am avea nevoie de cercetare şi experimentare, şi prin asta vreau să spun ştiinţă.

Dacă suntem fericiţi atunci toate procesele cognitive funcţionează mai bine, ne putem reproduce şi putem trăi mai mult. Şi dacă suntem construiţi pentru a fi fericiţi, atunci de ce este atât de dificil să ajungem la ea? Ei bine, există câteva probleme .

"Între creierul şi corpul tău există o permanentă comunicare. Mai ştii momentele când te gândeai la ceva cumplit şi ţi s-a făcut rău? Aşa se manifestă efectele discuţiei perpetue dintre creierul şi corpul tău.

Nu numai creierul vorbeşte celulelor tale, şi celulele comunică, la rândul lor, cu creierul şi cu alte părţi ale corpului.

Un rol important în sistemul incredibil de comunicaţie al corpului omenesc îl joacă receptorii celulari.

Fiecare celulă poate avea milioane de receptori. Moleculele receptor plutesc în membrana celulară exterioară şi au rădăcini adânc înfipte în interiorul celulei. Liganda este o moleculă mai mică, ce se ataşează unui receptor celular. Există 3 tipuri de ligande: - neurotransmitatorii, - steroizii - peptidele.

Receptorii şi ligandele sunt celule "informaţionale"( unităţi de baza ale unui limbaj folosit de celule pentru a comunica între ele oriunde ar fi în corp, fie că e vorba despre sistemul endocrin, neurologic, gastrointestinal sau chiar imunitar).

Peptidele reprezintă 95% dintre ligande . Produse de hipotalamus, ele sunt determinate de ce gândim şi simţim reproducând fiecare emoţie simţită, de la nervozitate, supărare, frustrare,depresie, bucurie,entuziasm şi fericire. Peptidele sunt canalizate prin glanda pitulara în sânge, de unde vizitează toate cele douăzeci sau treizeci de miliarde de celule din corp(aproape 10.000 de celule încap în dimensiunile unui cap de ac).

Peptidele se fixează pe celule şi determină stări trecătoare, care pot conduce la mari schimbări comportamentale, fizice sau emoţionale. Ele au rolul principal în stabilirea tuturor proceselor vieţii. Când se ataşează conectorilor, preiau controlul tuturor activităţilor celulei, inclusiv dividerea celulei sau compoziţia noii celule. Sunt precum căpitanul unei nave, urcă pe punte şi încep să dea ordine. Noua celulă nu se va asemăna cu celula mamă, ci va avea mai mulţi receptori destinaţi peptidei ce a generat diviziunea.

Dacă celula mamă receptase celulele generate de depresie, noua celulă va avea mai mulţi receptori generaţi de depresie şi mai puţini pentru fericire.

Fără diviziunea celulară, nu există reproducere, creştere, vindecare sau înlocuire a celulelor moarte. De fapt, aproximativ trei sute de milioane de diviziuni celulare se produc în fiecare minut pentru a substitui celulele moarte.

În fiecare zi, două la sută din celulele sângelui mor şi trebuie înlocuite. La fiecare două luni, sângele se schimbă complet. Având în vedere tot ce am spus despre peptide,receptori şi rolul sentimentelor şi gândurilor, se observă cu uşurinţă cauza ce stă la baza stării tale în crearea noilor celule.

Dacă eşti deprimat o oră, corpul tău va da naştere la aproximativ optsprezece milioane de celule ce vor avea mai mulţi receptori pentru " peptide ale tristeţii" şi mai puţini pentru "peptide ale fericirii".

Parcă şi vedem zeci de miliarde de receptori cum îşi fac mânuţele pâlnie şi urlă "Daţi-ne mai multă depresie!".

Starea ta poate duce la dependenţă, deoarece corpul nu face decât să ceară ce a tot primit. Dezvoltă un adevărat apetit pentru ea.

Pe de altă parte, dacă filozofia ta personală te îndeamnă să fii fericit, evoluţia corpului va fi înspre a putea şi a dori să fii fericit.

Cu cât te vei concentra mai mult pe o emoţie, cu atât mai mult o vei dori." Chris Prentiss - Zen si arta fericirii

Şi acum gândeşte-te: Ce au vorbit azi receptorii tăi?